eclipse

mereu am auzit comentandu-se indelungat despre efectele eclipselor, dar multa vreme am refuzat sa ma opresc pentru o clipa pentru a cugeta daca exista un sambure de adevar sau nu.mereu am fost prea ocupata, mereu era ceva mai important de facut-desigur, atat de important incat acum ma face sa zambesc.
astazi a fost o eclipsa.inaintea ei, in urma cu 12 ani, o alta, careia la vremea respectiva nu i-am acordat nici un pic de atentie.
totusi, ce mi s-a inatmplat acum 12 ani?acum, cand incerc sa imi reamintesc ceva, imi dau seama ca da, in acea perioada s-au pus bazele multor inceputuri si a tot asa de multe sfarsituri.mai mult, am fost canalizata pe un drum pe care l-am avut de ispasit multa vreme.
se spune ca efectele unor astfel de eclipse se fac simtite inca 6 luni, aproape un an de la data producerii.
primele evenimente intradevar schimbatoare de destin in viata mea in acel an s-au produs.ele m-au condus spre o cale pe care nu as fi gandit ca as fi putut sa o aleg, mai mult, realizez ca m-au schimbat total, m-au facut ca in decurs de un an de zile sa renunt la anumite principii si sa imbratisez altele noi.unele bune, aletle mai putin bune.probabil ca asa trebuia sa fie.de fapt, asta e marea problema in viata, ca lucrurile nu sunt asa cum vrem noi, ci asa cum trebuie sa fie, pe un drum de mult scris si pe care, indiferent ce am face, ne este harazit sa mergem pana la capat.
nu imi este teama de eclipse.chiar daca mi-ar fi, nu as putea schimba lucrurile cu nimic.imi este numai teama ca inaintez mult prea incet pe drumul meu, si ca cel mai mare obstacol al meu sunt eu insami.